Ani de liceu

Climbing the stairs of life

Am primit zilele trecute leapsa de la Oana sa-mi amintesc de anii de liceu, de clasa a IX-a. Am stat putin sa ma gandesc, sa-mi organizez amintirile imprastiate despre liceu.

Stiu ca pentru foarte multi dintre voi liceul e un punct de referinta, va revin amintiri frumoase si ati vrea sa retraiti acele vremuri. Well...eu nu pot sa spun ca liceul a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea de eleva/studenta. Am terminat generala, care a fost o perioada superba si am trecut la liceu. Viata de licean mi s-a parut oarecum seaca (poate si din cauza ca nu am depus mari eforturi sa fie altfel).

Din liceu imi amintesc cu drag de anumite persoane (profi si colegi). De profa de engleza care mi-a fost extrem de draga si de care imi este foarte dor, de proful de romana care ne-ar fi dat 10 daca citeam Dostoievski si 4 daca nu stiam unde s-a lansat Dacia literara. Mai era si profu' de chimie care mi-a pocit numele de fiecare data cand striga catalogul in toti cei 4 ani (pentru el eram Nastasel ca asa vroia el si pace :)). M-am imprietenit cu cateva dintre colege si am fost apropiate atat cat a durat liceul. Dupa liceu nu prea am mai tinut legatura, din pacate (nu ar fi greu probabil sa le las un mesaj pe feisbuc sa le intreb ce mai fac, dar...asa suntem noi oamenii, delasatori).

Anii au trecut repede. Mai cu cate un chiul, mai cu stat dupa ore sa jucam carti. Am ajuns repede intr-a XII-a, stiam deja la ce dau bacu', stiam ca vreau sa ma inscriu la Traducere si Interpretare si ma vedeam deja mare traducator. Well...sunt traducator, deci pot sa spun ca mi s-au indeplinit cam toate visele so far.

Ca sa trag o concluzie, imi amintesc cu drag de liceu, de oamenii pe care i-am cunoscut, dar mi-a fost suficient ca am trait perioada asta o singura data. Nu m-as reintoarce. M-as reintoarce in schimb in facultate. Pentru mine, anii de facultate sunt de referinta; ceva mai mult decat anii de liceu. Mi-am facut cateva prietene minunate cu care pastrez inca legatura si pe care abia astept sa le vad cand ajung pe acasa, prin Craiova.

Si asa in final trimit si eu leapsa mai departe catre Oana (Lethe) si Mada. Despre Mada stiu cate ceva, ca mi-a fost colega de liceu (ea era la alta clasa) si de atunci mi-a ramas una dintre cele mai bune prietene. Dar despre Oana nu stiu decat despre perioada ei din facultate, asa ca poate ii face placere sa depaneze niste amintiri :)